Un studiu despre copiii cu vârste între 2 ani și jumătate și 7 ani și jumătate arată că folosirea telefoanelor sau tabletelor pentru a-i liniști în momente dificile are legătură cu dezvoltarea cognitivă a celor mici și cu sănătatea mentală a adulților. Cercetarea nu condamnă părinții care recurg la această soluție, ci descrie felul în care relația cu ecranele diferă de la un copil la altul.
Publicat recent în Journal of Communication, studiul coordonat de Jane Shawcroft, asistent universitar de comunicare la Ohio State, a analizat legătura dintre reglarea emoțională prin media și funcțiile executive ale copiilor, mai exact flexibilitatea cognitivă și controlul inhibitor. Cercetătorii au observat o buclă de întărire la 87% dintre copii. Mai exact, cât de ușor sau de greu putea fi calmat un copil influența timpul petrecut în fața ecranelor, iar această expunere modela apoi funcțiile executive ale copilului. Aceste funcții influențau din nou frecvența cu care părinții apelau la dispozitive pentru liniștire.
Potrivit Lyla, Jane Shawcroft a explicat că diferențele nu țin doar de intensitate. „Modelul fundamental diferă de la un copil la altul, nu variază doar amploarea efectelor.” Concluzia cercetătorilor este că acest obicei se formează în strânsă legătură cu reacțiile copilului.
Studiul a identificat și alte două grupuri mai mici. Aproximativ 6% dintre copii au avut o relație atipică între cele două abilități cognitive și reglarea emoțională prin media, un aspect care a rămas parțial neexplicat. În cazul altor 7%, ecranele influențau dezvoltarea abilităților cognitive, însă aceste abilități nu stabileau cât de des recurgeau părinții la ecrane pentru a-i liniști.
În acest ultim grup, părinții au raportat mai frecvent stări depresive. Cercetarea arată astfel că, atunci când un părinte este deja epuizat, tehnologia devine o soluție la îndemână. Jane Shawcroft a descris direct acest mecanism: „Sănătatea mentală a părinților anticipează clar modul în care aceștia folosesc tehnologia alături de copiii mici. Ecranele sunt o pârghie la care părinții apelează când nu au resursele necesare pentru a face față propriilor vulnerabilități.”
Autoarea studiului cere o abordare mai blândă față de părinți și spune că discuția trebuie mutată din zona responsabilității strict individuale. „Îmi doresc ca narațiunea despre copii și tehnologie să treacă de la abordarea individualistă la responsabilitatea noastră comună, ca societate. Trebuie să sprijinim copiii în mediul pe care noi l-am construit pentru ei. Dacă vrem ca cei mici să fie bine, trebuie să le ajutăm părinții să fie bine.”
