Un nou studiu al Universității Flinders, realizat pe peste 1.000 de părinți, arată că tot mai multe familii din Australia aleg să aibă mai puțini copii nu doar din motive financiare, ci și din cauza epuizării, traumelor și dificultăților reale ale creșterii copiilor. În acest context, rata fertilității în Australia a coborât la aproximativ 1,5 nașteri pe femeie, sub nivelul necesar pentru înlocuirea populației.
Cercetarea leagă această scădere de o realitate foarte concretă pentru părinți: capacitatea fizică, emoțională și mentală de a trece din nou prin primii ani de viață ai unui copil. Pentru multe femei, întrebarea nu este doar dacă își permit încă un copil, ci și dacă mai pot face față. Dacă după o naștere au existat complicații grave, depresie postnatală, anxietate, lipsă de somn sau sprijin redus, decizia de a nu extinde familia poate fi o formă de protecție.
Profesorul Damien Riggs, de la Colegiul de Științe Umane și Cultură al Universității Flinders, explică direct concluziile cercetării: „Oamenii presupun adesea că, dacă oferi stimulente financiare, familiile vor avea mai mulți copii, dar ceea ce ne spun părinții este că deciziile lor sunt modelate de ceea ce au trăit deja, nu doar de ceea ce își pot permite.”
Potrivit Lyla, studiul publicat în revista Women s Reproductive Health arată că experiențe precum nașteri traumatizante, complicații grave, efecte pe termen lung asupra sănătății și episoade de depresie postnatală sau anxietate influențează puternic alegerea de a nu mai avea copii. Unul dintre părinții incluși în cercetare a rezumat totul printr-o întrebare simplă și grea: „Pot fi un zombie pentru încă doi ani?”
Studiul mai arată că lipsa sprijinului cântărește mult, mai ales pentru părinții din marile orașe care nu au familia aproape sau nu au acces la servicii de îngrijire a copiilor la prețuri accesibile. Nu este vorba despre un ajutor abstract, ci despre sprijin concret, de la cine preia copilul când părintele lucrează până la cine poate sta două ore cu el pentru ca mama sau tatăl să se poată odihni. Când acest sprijin lipsește, ideea unui alt copil poate părea imposibilă.
Nu toate familiile iau aceeași decizie din aceleași motive. Unii părinți aleg să nu mai aibă copii pentru a se concentra pe carieră, pe relație sau pe propria bunăstare. Alții spun că se simt împliniți cu numărul de copii pe care îl au deja. Profesorul Damien Riggs subliniază și această dimensiune a alegerii: „Ceea ce arată această cercetare este că acestea sunt decizii luate de-a lungul anilor, nu în momente, și sunt modelate de experiențele reale de parenting, nu doar de setările politicilor.”
Datele sugerează și că stimulentele financiare, luate separat, nu au avut un efect durabil, de vreme ce rata fertilității din Australia a continuat să scadă până la aproximativ 1,5 nașteri pe femeie. În schimb, părinții indică drept factori importanți sănătatea mintală, recuperarea după naștere, ajutorul practic și sentimentul că nu poartă singuri toată povara. Profesorul Damien Riggs a rezumat această idee astfel: „La sfârșitul zilei, dacă vrem să înțelegem de ce oamenii au mai puțini copii, trebuie să-i ascultăm.”
