În multe cupluri, o ceartă începe de la un lucru minor, crește repede în intensitate și ajunge, uneori, la amenințarea cu despărțirea. De multe ori, această reacție nu înseamnă că relația s-a terminat, ci apare ca mecanism de apărare în fața disconfortului emoțional din timpul furiei. În astfel de momente, întrebarea utilă nu este doar dacă mai rămâneți împreună sau nu, ci ce mai rămâne din relație după ce trece nervozitatea.
Un prim reper este existența unei viziuni comune despre viitor și a unei fundații construite pe principii și valori apropiate. Acesta este punctul de plecare pentru o evaluare lucidă. Diferența dintre impulsivitate și incompatibilitate reală se vede clar atunci când relația nu este menținută doar din teama de singurătate. Partenerii nu evită despărțirea din frică, ci pentru că nu se văd lângă altcineva, iar ideea unei simple prietenii nu li se pare suficientă.
Un alt semn important apare după conflict. Dacă, odată ce furia scade, cei doi pot să se ierte, să privească greșelile cu mai multă blândețe și să fie mai puțin critici unul cu celălalt, relația mai are resurse. Dacă, în schimb, după ceartă rămâne doar dorința de a pedepsi, de a umili sau de a ține scorul greșelilor, problema nu mai ține doar de o supărare de moment.
Respectul din timpul conflictului spune și el ce se mai poate repara. Nu orice ceartă liniștită este sănătoasă și nu orice ceartă zgomotoasă înseamnă finalul. Important este dacă respectul rămâne prezent chiar și atunci când vocile se ridică. Într-o relație care încă funcționează, există grijă de a nu-l răni intenționat pe celălalt și capacitatea de a ține sub control comportamentele abuzive. Potrivit Lyla, un reper esențial este tocmai prezența respectului și capacitatea de a ține în frâu comportamentele abuzive chiar în confruntări tensionate.
Contează și felul în care se comunică în plină ceartă. Căile de comunicare rămân deschise atunci când partenerii nu se ignoră și nu întrerup complet contactul. Chiar dacă nu rezolvă totul pe loc, nu transformă conflictul într-un zid. Într-un impas, reperele concrete sunt acestea: vă doriți același tip de viitor, vă puteți ierta după ce trece furia, păstrați respectul când vă certați, rămâneți disponibili unul pentru celălalt și vă bazați necondiționat unul pe altul la nevoie.
Așa se vede dacă relația are structură, nu doar atașament. La fel de important este ca încercarea de a salva cuplul să nu se transforme într-o formă de abandon de sine. Grija pentru relație trebuie păstrată în echilibru cu grija față de propria persoană, altfel efortul de a ține totul împreună riscă să vă lase pe dumneavoastră pe dinafară.
