Mulți oameni își schimbă alimentația, dar observă că talia rămâne aproape neschimbată. Explicația nu ține întotdeauna doar de dietă. Grăsimea abdominală poate persista și din cauza stresului cronic, a somnului insuficient, a fumatului, a posturii incorecte sau a unui microbiom intestinal dezechilibrat.
Miza nu este doar estetică. Grăsimea viscerală, depusă în jurul organelor interne, este asociată cu un risc mai mare de boli cardiovasculare și diabet. De aceea, problema nu se reduce la numărul de kilograme, ci și la locul în care se acumulează grăsimea și la efectele ei asupra sănătății.
Un factor important este stresul de durată. Acesta crește nivelul de cortizol, hormon care stimulează pofta pentru alimente bogate în zahăr și grăsimi. În același timp, cortizolul favorizează acumularea grăsimii în jurul taliei. Asta înseamnă că o alimentație corectă poate fi contracarată de episoade repetate de stres, care împing organismul spre depozitare.
Și somnul insuficient contribuie în aceeași direcție. Sub șapte ore de somn pe noapte crește secreția de grelină, hormonul foamei, și scade nivelul de leptină, hormonul sațietății. Sub acest prag, corpul primește semnale care favorizează acumularea de grăsime.
O altă posibilă cauză este dezechilibrul microbiomului intestinal. Acesta poate provoca inflamații în organism, afectează modul în care corpul folosește insulina și influențează hormonii care controlează foamea. Pentru susținerea sănătății intestinale, nutriționiștii recomandă un aport zilnic de 25-30 de grame de fibre din fructe, legume, leguminoase și cereale integrale.
Discuția despre grăsimea abdominală se oprește adesea la dietă și exerciții, deși Jurnalul Național arată că tabloul este mai larg. În România, interesul pentru alimentația sănătoasă a crescut în ultimii ani, pe fondul ratelor ridicate de obezitate, însă factori precum somnul și stresul rămân adesea pe plan secund.
Și fumatul are un rol în această ecuație. Studiile arată că fumătorii au adesea o greutate corporală mai mică, dar tind să acumuleze mai multă grăsime viscerală în zona abdomenului. Diferența este relevantă pentru că o greutate mai mică poate crea impresia falsă a unui risc redus.
Aspectul abdomenului nu indică întotdeauna automat mai mult țesut adipos. Umerii aduși în față și spatele arcuit pot slăbi musculatura și pot împinge abdomenul înainte, ceea ce creează impresia unei burți mai mari. În unele cazuri există grăsime reală, iar în altele aspectul este accentuat de postură.
La capitolul mișcare, specialiștii în fitness recomandă antrenamente de forță și exerciții compuse, cum sunt genuflexiunile și flotările. Acestea sunt preferate în locul antrenamentelor foarte intense, mai ales în condiții de stres, pentru a accelera metabolismul fără presiune suplimentară asupra organismului.
Impactul asupra sănătății publice rămâne ridicat. O mai bună înțelegere a acestor cauze poate reduce riscul de diabet și boli cardiovasculare în populație. Aceste afecțiuni pun deja presiune pe sistemul medical din România, iar grăsimea viscerală este forma de depozit care leagă cel mai clar talia de aceste riscuri.
