O lună de tratament pentru AUD a readus consumul de acetat din creier la un nivel comparabil cu cel al persoanelor care beau ocazional

O lună de tratament pentru AUD a readus consumul de acetat din creier la un nivel comparabil cu cel al persoanelor care beau ocazional

Un studiu nou, publicat în revista Neuropsychopharmacology, arată un lucru important pentru persoanele care iau în calcul tratamentul pentru tulburarea de consum de alcool. După o lună de tratament pentru AUD, felul în care creierul folosește acetatul poate reveni la un nivel comparabil cu cel al persoanelor care beau ocazional. Concluzia este relevantă pentru că sugerează că creierul are o capacitate reală de recuperare.

Cercetătorii au observat că, la persoanele care căutau tratament pentru AUD, capacitatea creierului de a consuma acetat era semnificativ scăzută. Acest rezultat diferă de ceea ce aceeași echipă raportase în 2013, când la cei care beau regulat în exces fusese identificată o capacitate cu aproximativ 25% mai mare de a consuma acetat. Diferența pare să fie legată de severitatea consumului. Consumatorii intensivi de alcool ajungeau, în medie, la aproximativ 100 de băuturi pe lună, în timp ce persoanele care căutau tratament pentru AUD ajungeau la aproape 400 de băuturi pe lună, adică de circa patru ori mai mult.

De ce contează acetatul pentru creier

Creierul folosește în principal glucoza ca sursă de energie, dar poate utiliza și alte surse în anumite condiții, cum sunt corpii cetonici în înfometare sau în dieta ketogenică, ori acidul lactic în timpul exercițiilor fizice intense. Acetatul este important în acest context pentru că organismul ajunge să îl producă și să îl folosească în legătură cu alcoolul. Graeme Mason, Ph.D. (profesor de radiologie și imagistică biomedicală la Yale School of Medicine), a atras însă atenția că ideea „alcoolul îți dă energie” este o concluzie periculoasă. „Mesajul care a apărut la vremea respectivă în unele instituții de știri a fost: «Dacă te simți obosit, ar trebui să bei pentru că îți dă acetat, care îți dă energie.»” El a subliniat și că „Doar pentru că asta îți dă energie nu înseamnă că procesul de creare a acelui acetat nu este dăunător.”

Potrivit Lyla, cercetătorii au măsurat consumul de acetat în creier cu ajutorul spectroscopiei prin rezonanță magnetică. Astfel, au putut compara metabolismul cerebral la persoanele care beau ocazional, la cele care beau mult și la cele care au ajuns să caute tratament. Graeme Mason a rezumat diferența astfel: „Acest ultim grup de oameni beau mult mai mult decât chiar și cei care consumă alcool în exces.” Despre începutul tratamentului, el a spus clar: „La începutul programului lor de detoxifiere, creierele lor abia consumau acetat.”

Ce ar putea explica scăderea consumului de acetat

Cercetătorii iau în calcul două ipoteze. Prima este o adaptare a organismului: dacă nivelurile de acetat din sânge rămân cronic ridicate, creierul și-ar reduce singur aportul. În formularea lui Mason, „Creierul nu vrea să primească prea mult acetat.” A doua ipoteză este că scăderea consumului de acetat ar putea semnala afectarea celulelor gliale, cele care consumă în principal acetat și care îi susțin pe neuroni. „Dacă celulele gliale sunt deteriorate, ele nu pot oferi tot suportul de care au nevoie celulele nervoase ale tale.”

Partea încurajatoare a studiului este că, după o lună de tratament pentru AUD, capacitatea creierului de a consuma acetat a fost restabilită la un nivel comparabil cu cel al persoanelor care beau ocazional. Mason a formulat concluzia astfel: „Dacă cauți tratament pentru AUD și te oprești din băut, creierul tău se poate recupera mult.” El a adăugat și că „Deci, există un motiv să fim optimiști că orice se întâmplă cu acetatul în creier poate reveni la normal în câteva săptămâni și știm că alte lucruri se vor îmbunătăți cel puțin parțial”.

Studiul mai sugerează că o mai bună înțelegere a acestui mecanism ar putea ajuta, în viitor, la strategii pentru reducerea simptomelor de sevraj, inclusiv prin ideea de a compensa acetatul care lipsește. Articolul științific nu oferă însă recomandări despre alimente, suplimente, grupuri de suport sau un calendar exact al schimbărilor cognitive și emoționale, așa că datele nu trebuie extinse dincolo de ce arată cercetarea.