Indicele de masă corporală (IMC) este un instrument des utilizat pentru evaluarea greutății, însă nu oferă o imagine completă a riscurilor pentru sănătate. Un studiu amplu arată că persoanele cu un IMC normal sau în categoria supraponderală, dar care au o circumferință a taliei sau un raport talie-șold ridicate, se confruntă cu un risc cardiovascular semnificativ mai mare.
Cercetarea, care a urmărit peste 260.000 de participanți pe o perioadă medie de 20 de ani, a concluzionat că acești adulți au un risc cu 15% până la 50% mai mare pentru majoritatea celor nouă afecțiuni cardiovasculare analizate. Datele sugerează că măsurarea circumferinței taliei și a raportului talie-șold identifică mai eficient persoanele cu risc cardiovascular decât o face IMC-ul utilizat singular.
De ce contează distribuția grăsimii corporale
IMC-ul se calculează prin împărțirea greutății (în kilograme) la pătratul înălțimii (în metri), dar nu poate face distincția între diferitele tipuri de grăsime sau localizarea acestora. Aici intervine diferența esențială: grăsimea viscerală, cea care înconjoară organele interne din zona abdominală, este strâns asociată cu boli cronice, precum afecțiunile cardiace și diabetul. În contrast, grăsimea subcutanată, localizată direct sub piele, nu prezintă același nivel de risc.
Studiul Cross Cohort Collaboration a scos la iveală că un număr considerabil de persoane pot fi clasificate greșit dacă evaluarea se bazează doar pe IMC. De exemplu, în grupul persoanelor cu greutate normală, 5% aveau o circumferință a taliei ridicată, iar 18% prezentau un raport talie-șold crescut. În cazul persoanelor supraponderale conform IMC, procentele au fost și mai mari: 39% aveau circumferința taliei ridicată și 40% aveau raportul talie-șold ridicat. Aceste cifre demonstrează că grăsimea abdominală, sau adipozitatea centrală, poate fi prezentă și la persoanele care nu sunt considerate obeze după standardele IMC. Revista Ioana
Reevaluarea riscului dincolo de IMC
Experții subliniază necesitatea de a privi dincolo de o singură cifră. Michael J. Blaha, director de cercetare clinică la Johns Hopkins Ciccarone Center for the Prevention of Cardiovascular Disease, a afirmat că „într-adevăr, se pare că circumferința taliei (CT) și raportul talie-șold (RTS) reclasifică riscul definit de pragurile tradiționale ale IMC”. Acesta a explicat că cercetătorii au identificat persoane cu greutate normală din punct de vedere clinic, dar cu adipozitate centrală crescută și raport talie-șold ridicat, care erau asociate cu un risc mai mare pentru majoritatea problemelor cardiovasculare studiate.
Prin urmare, monitorizarea unor indicatori accesibili precum circumferința taliei poate oferi informații valoroase pentru evaluarea stării de sănătate, completând tabloul oferit de IMC. Autorii studiului recomandă ca aceste măsurători să fie integrate în evaluarea de rutină a riscului cardiovascular. Zeina A. Dardari, autorul principal al studiului, a subliniat că identificarea adipozității centrale rămâne importantă chiar și la persoanele cu un IMC în limite normale sau supraponderale. „Încurajăm medicii să ia în considerare distribuția adipozității centrale pe întregul spectru al IMC atunci când evaluează riscul cardiovascular în setările de prevenție primară”, a declarat aceasta.
