O tendință observată după diagnostic
Hipertensiunea arterială este o afecțiune care afectează peste 100 de milioane de adulți în Statele Unite și aproximativ un miliard de persoane la nivel global. Un studiu recent evidențiază o diferență semnificativă în modul în care pacienții reacționează la recomandările medicale după diagnostic: aceștia sunt considerabil mai dispuși să urmeze un tratament medicamentos decât să facă schimbările de stil de viață necesare pentru controlul bolii.
Cercetarea, publicată în revista de specialitate Hypertension, a fost realizată de o echipă de experți de la trei universități, inclusiv de la Annenberg Public Policy Center al Universității din Pennsylvania. Studiul a inclus un eșantion reprezentativ la nivel național de 1.398 de adulți din SUA.
Medicația versus dieta și exercițiile fizice
Conform datelor analizate, persoanele diagnosticate cu hipertensiune au arătat o intenție mai mare de a lua medicamentele prescrise de medic, însă, în comparație cu persoanele fără această afecțiune, au avut intenții mai scăzute de a face mișcare și de a adopta o dietă sănătoasă. Această legătură s-a păstrat și după ce cercetătorii au ajustat statistic analiza pentru a izola intențiile legate de medicație.
„Medicația și schimbările stilului de viață sunt ambele componente esențiale ale tratamentului pentru hipertensiune, dar descoperirile noastre sugerează că ele pot fi determinate de procese psihologice diferite”, a explicat Yotam Ophir, profesor la Universitatea din Buffalo și cercetător asociat în cadrul studiului. Acesta a adăugat că oamenii par mai dispuși să urmeze recomandările medicului de a lua medicamente după ce au fost diagnosticați, mai ales dacă sunt îngrijorați sau dacă percep beneficiile, în timp ce „un diagnostic reduce intențiile de a face schimbările de stil de viață care sunt, de asemenea, critice pentru controlul tensiunii arteriale”.
Pentru a aprofunda această diferență de comportament, cercetătorii au folosit Modelul Credințelor în Sănătate, un cadru care analizează modul în care percepția riscurilor, a severității bolii și a beneficiilor tratamentului influențează deciziile. Potrivit studiului Revista Ioana, mecanismele psihologice care încurajează administrarea pastilelor nu funcționează cu aceeași eficiență pentru adoptarea unei rutine sănătoase.
Implicații pentru sănătate pe termen lung
Hipertensiunea arterială este cunoscută și ca „ucigașul tăcut” deoarece adesea nu prezintă simptome, dar, lăsată necontrolată, poate afecta grav inima, creierul, rinichii și ochii. Rezultatele studiului nu înseamnă că medicația este suficientă, ci dimpotrivă: se subliniază că ambele abordări, atât tratamentul medicamentos, cât și modificările stilului de viață, sunt esențiale.
Pentru pacienți, această constatare poate fi un punct de plecare pentru a-și înțelege propriile ezitări. Dacă administrarea tratamentului pare mai simplă, acest pas poate fi considerat baza de la care se pot construi, treptat, și celelalte obiceiuri recomandate de medic, precum o alimentație echilibrată și activitatea fizică regulată.
Este nevoie de mai multe date pentru a găsi cele mai bune metode de a încuraja pacienții. „Cercetările viitoare ne pot oferi o mai bună înțelegere a modului de a crește probabilitatea ca oamenii să se implice în schimbări sănătoase ale stilului de viață”, a concluzionat Patrick E. Jamieson, co-autor al studiului.
