Enterocolita apare frecvent vara și, deși în multe situații evoluează ușor, riscul major este deshidratarea severă. O zi cu diaree, crampe și vărsături nu ar trebui privită ca un simplu disconfort de sezon, mai ales când este vorba despre un copil mic, o femeie însărcinată, o persoană în vârstă sau cineva cu imunitatea slăbită. Complicația importantă nu este doar numărul scaunelor, ci pierderea de apă și electroliți, adică sodiu, potasiu și clor. Când aceste pierderi cresc, pot apărea oboseala, amețelile, crampele musculare, scăderea tensiunii arteriale și, în forme severe, chiar șocul hipovolemic.
În practică, semnalul de alarmă este clar: dacă simptomele nu mai seamănă cu o indispoziție ușoară, ci se transformă într-o stare de slăbiciune accentuată, problema nu mai este doar digestivă. Enterocolita reprezintă o inflamație a intestinului subțire și a colonului. Poate fi cauzată de infecții virale, precum norovirusul și rotavirusul, de bacterii ca Salmonella, E. coli, Campylobacter și Shigella, dar și de paraziți, între care Giardia intestinalis și Entamoeba histolytica. Mai rar, poate apărea după administrarea unor medicamente, după consumul de alimente contaminate sau în cadrul unor boli inflamatorii intestinale.
Vara, riscul crește din cauza alimentelor păstrate necorespunzător, condiții în care bacteriile se multiplică mai ușor. Printre cele mai sensibile produse se află carnea, produsele lactate, preparatele cu ouă, cremele pentru prăjituri, maioneza și fructele de mare. Acest lucru contează mai ales când pleci la drum, mergi la picnic sau cumperi mâncare gata preparată. Dacă un aliment cu ou, lapte sau carne a stat mult la cald, riscul devine unul real. Potrivit Lyla, cauzele cele mai frecvente sunt infecțioase, motiv pentru care episoadele digestive nu ar trebui minimalizate atunci când apar într-un grup, iar igiena personală și alimentară rămân cele mai importante măsuri de protecție în lunile calde.
Simptomele pot începe cu diaree ușoară și crampe abdominale, dar pot evolua către febră mare, vărsături și scaune cu sânge. Diferența dintre o formă suportabilă și una care necesită intervenție rapidă apare tocmai atunci când tabloul se agravează. Dacă apar vărsături repetate, febră mare sau scaune cu sânge, situația nu mai poate fi considerată o simplă indigestie. Același lucru este valabil când starea generală se înrăutățește vizibil, cu amețeli, slăbiciune și crampe musculare. La copiii mici, vârstnici, gravide și persoanele cu sistem imunitar slăbit, riscul de deshidratare este mai mare.
Diagnosticul se stabilește pe baza simptomelor și a istoricului, iar în formele severe pot fi necesare analize de sânge, coprocultură sau examen coproparazitologic. Acest lucru este important pentru că tratamentul nu este identic în toate cazurile. Una dintre cele mai frecvente greșeli este autotratamentul nepotrivit. Antibioticele luate fără recomandarea medicului pot prelungi problema în loc să o rezolve. Tratamentul se concentrează pe hidratare și, în funcție de cauză, poate include antidiareice, antivomitive, probiotice sau, în cazurile bacteriene severe, antibiotice, dar numai la recomandarea medicului.
De la primele simptome ușoare, prioritatea este hidratarea, tocmai pentru că pierderea de apă și electroliți rămâne principala complicație a enterocolitei. De asemenea, alimentația are un rol important, iar nerespectarea indicațiilor alimentare, inclusiv evitarea inițială a alimentelor bogate în fibre crude, poate prelungi boala. În faza acută nu este momentul pentru mese grele și nici pentru ideea că „merge orice, dacă mănânc puțin”. Dacă apar oboseala accentuată, amețelile, crampele musculare, scăderea tensiunii, febra mare, vărsăturile sau scaunele cu sânge, consultul medical la timp poate scurta boala și poate evita spitalizarea.
