Sumacul este cunoscut de multe ori ca aroma acrișoară din shaorma sau din salatele orientale, dar interesul pentru acest condiment merge dincolo de gust. Cercetările îl analizează pentru conținutul de antioxidanți, vitamine și pentru un posibil efect antiinflamator și antimicrobian. În studii publicate pe ScienceDirect au fost urmăriți compuși precum acidul galic și quercetina, asociați cu proprietăți antioxidante și antiinflamatoare și cu posibile efecte benefice în afecțiuni precum artrita, bolile cardiovasculare și diabetul.
Sumacul a fost folosit în medicina tradițională pentru susținerea digestiei și pentru ameliorarea tulburărilor gastrointestinale. În același timp, aduce vitaminele C, A și E, dar și minerale precum potasiu, calciu și magneziu. În contextul legăturii dintre digestie, sănătatea intestinală și aspectul pielii, acest condiment intră în discuție prin utilizările sale tradiționale și prin profilul nutritiv.
Există însă o limită clară a acestor informații. Un condiment nu rezolvă singur probleme mari de sănătate. În privința cancerului, studiile de laborator au indicat doar un posibil rol al compușilor din sumac în încetinirea multiplicării celulelor canceroase, iar rezultatele sunt preliminare. Aceste date nu demonstrează că sumacul poate trata sau preveni cancerul la oameni.
Sumacul se obține din fructele uscate și măcinate ale unor arbuști din genul Rhus, din familia Anacardiaceae, aceeași familie din care fac parte și cajuul și mango. Genul Rhus are peste 150 de specii, însă în gastronomie sunt folosite mai ales Rhus coriaria și Rhus typhina. Gustul său este acrișor, fructat și ușor afumat, apropiat de lămâie, dar mai delicat. Din acest motiv, este folosit în preparate în care se caută prospețime fără adaos direct de lămâie.
Este un ingredient esențial în salata Fattoush, în Musakhan și în amestecul de condimente za atar. Potrivit Lyla, interesul pentru sumac crește tocmai prin această combinație dintre aportul de gust și prezența unor compuși studiați pentru efectele lor asupra sănătății.
Un detaliu esențial ține de varietățile care pot fi consumate. Nu toate tipurile de sumac sunt potrivite pentru alimentație. Unele varietăți cu fructe albe sunt considerate toxice și nu trebuie consumate. Varietățile comestibile au fructe roșii.
În informațiile publicate aici nu apare o recomandare exactă despre cantitatea zilnică sau săptămânală care ar aduce beneficii clare. De asemenea, nu sunt menționate precizări despre interacțiuni cu medicamente sau despre eventuale alergii, deși sumacul face parte din aceeași familie botanică din care provin și cajuul, și mango.
