Expunerea pe termen lung la aer poluat a fost asociată cu modificări structurale în creierul femeilor vârstnice, în special cu subțierea unor regiuni importante pentru memorie, aceleași care sunt frecvent afectate în boala Alzheimer. Aceasta este concluzia unui studiu recent care aduce în atenție un factor de mediu în discuția despre sănătatea cerebrală.
Efecte diferite în funcție de vârstă și sex
Cercetarea, publicată în jurnalul NeuroToxicology, a analizat scanări cerebrale și estimări ale poluării aerului la domiciliu pentru 1.484 de adulți fără un diagnostic de demență sau istoric de accident vascular cerebral. Participanții au fost împărțiți în două grupuri: 1.097 de femei cu o vârstă medie de 78 de ani și 387 de bărbați cu o vârstă medie de 62 de ani.
În cazul femeilor, s-a observat că fiecare microgram suplimentar pe metru cub de pulberi fine în suspensie (PM2.5) a fost legat de o modificare a grosimii corticale echivalentă cu aproximativ 13 luni de îmbătrânire. Similar, fiecare parte pe miliard suplimentară de dioxid de azot (NO2) a corespuns unei diferențe comparabile cu trei luni de îmbătrânire.
La bărbații din studiu, care erau mai tineri, rezultatele au indicat un model diferit. O expunere mai mare la poluare a fost asociată, în cazul lor, cu un cortex mai gros în aceleași regiuni cerebrale vulnerabile la boala Alzheimer. Această asociere a început să scadă treptat între 55 și 64 de ani, devenind negativă, adică indicând o subțiere, după vârsta de 65 de ani.
O posibilă explicație pentru rezultatele contrastante
Lauren Salminen, autoarea principală a studiului și profesor asistent de cercetare în neurologie, subliniază că „poluarea aerului nu a corespuns unui model uniform de structură cerebrală la toți participanții. Constatările contrastante sugerează că răspunsul creierului la poluare se poate schimba pe parcursul procesului de îmbătrânire”. Potrivit acesteia, este nevoie de studii pe termen lung pentru a înțelege implicațiile acestor modele pentru riscul de Alzheimer.
O ipoteză avansată de cercetători pentru a explica aceste diferențe este că modificările cerebrale nu sunt liniare. „Un cortex mai gros la un moment dat în viață ar putea reprezenta un răspuns biologic precoce, în timp ce subțierea mai târziu în viață ar putea reflecta daune acumulate”, a explicat Salminen. Această ipoteză urmează să fie testată în studii viitoare.
Poluarea, un factor de risc modificabil
Descoperirile plasează poluarea pe lista factorilor de mediu de luat în considerare pentru prevenția declinului cognitiv, în special în cazul femeilor de vârstă mijlocie și înaintată. Interesul pentru depistarea timpurie a riscului de Alzheimer a crescut, fiind explorate diverse metode, de la teste de sânge la analiza altor factori de risc. Lyla Acest studiu adaugă o nouă piesă în înțelegerea modului în care mediul poate influența sănătatea creierului.
Arthur W. Toga, director al Stevens INI, a subliniat relevanța practică a acestor date. „Poluarea aerului este un factor de risc larg răspândit și potențial modificabil care afectează oamenii din întreaga comunitate”, a afirmat el. Potrivit acestuia, tehnicile avansate de imagistică cerebrală permit investigarea efectelor poluării cu mult înainte de apariția simptomelor clinice de demență. „Înțelegerea momentului în care încep aceste modificări și cum evoluează ele ar putea, în cele din urmă, contribui la ghidarea unor abordări mai eficiente pentru protejarea sănătății creierului”, a concluzionat Toga.
