Jacki Ochoa, în vârstă de 38 de ani, și soțul ei au ales fertilizarea in vitro, deși nu aveau probleme de fertilitate cunoscute. Decizia a venit din dorința de a evita luni de încercări naturale și de a merge direct către o procedură medicală complexă.
Hotărârea a fost influențată de beneficiile de fertilitate oferite de angajatorii lor. Amândoi aveau la job acest tip de sprijin, iar accesul la procedură a cântărit direct în decizia de a nu amâna. În locul traseului clasic, în care un cuplu încearcă mai întâi să conceapă natural, ei au ales o variantă mai controlată, dar și mai apăsătoare emoțional.
Alegerea lor arată o schimbare în felul în care este planificată familia. FIV nu a fost folosită ca ultimă soluție, ci ca opțiune accesibilă mai repede datorită pachetului de beneficii de la muncă. Pentru unele femei, maternitatea este gândită în paralel cu timpul disponibil, acoperirea financiară și gradul de control pe care simt că îl pot avea asupra procesului.
Potrivit Lyla, tot mai multe companii mari, mai ales din SUA, au introdus în ultimii ani beneficii de fertilitate care pot acoperi proceduri precum FIV sau congelarea ovulelor. Acest tip de sprijin poate schimba ordinea alegerilor pentru femeile care își planifică maternitatea în paralel cu munca.
Partea practică a tratamentului a adus însă multă anxietate. În fața primelor injecții, controlul pe care îl căutase prin alegerea procedurii s-a clătinat. Jacki Ochoa a povestit că i-a fost greu să urmeze instrucțiunile fără teamă, că s-a îngrijorat din cauza bulelor de aer din seringă și că și-a desenat cercuri pe abdomen pentru a ști unde să injecteze și unde nu.
Jacki Ochoa, autoarea articolului, a descris astfel acel moment: „Cum știm că amestecăm medicamentul corect? Ce se întâmplă dacă este o bulă de aer în ac? Ce se întâmplă dacă este o bulă de aer foarte mare? Stăteam acolo pe jumătate goală, cu cercuri desenate pe burtă pentru a marca unde să injectez și unde să nu injectez. Și exact când eram pe cale să-mi fac injecția pentru prima dată, soțul meu a scos un râs nervos. Mi-am pierdut cumpătul. Eram copleșită.”
Accesul la tratament prin beneficii de la angajator poate grăbi decizia, dar nu face experiența mai ușoară. Între dorința de a nu pierde timp și realitatea primelor injecții rămâne o distanță mare, resimțită direct în corp și în emoțiile celui care trece prin procedură.
