Secția ATI nou născuți de la Spitalul Marie Curie din București riscă să își reducă imediat capacitatea, după plecarea a șapte asistente. Consecința este directă: mai puțini nou născuți în stare critică vor putea fi internați. În prezent, în secție sunt 27 de copii internați, iar alți 10-15 nou născuți așteaptă, la nivel național, un loc.
Cătălin Cîrstoveanu, șeful secției ATI nou născuți de la Spitalul Marie Curie, a cerut reducerea cu cinci a numărului de paturi, deoarece posturile rămase libere după plecarea celor șapte asistente nu au fost ocupate. Medicul spune că nu există altă soluție și atrage atenția asupra lipsei de alternative pentru cazurile grave: „Nu au unde să se ducă. Copiii bolnavi din România nu au unde să se ducă.”
Problema depășește organizarea unui singur spital din București, pentru că secția primește copii aflați la limita supraviețuirii, iar presiunea se mută asupra accesului la îngrijire pentru nou născuții critici din toată țara. În același timp, criza de personal afectează și o investiție menită să extindă capacitatea secției. O clădire nouă, aproape finalizată, a costat 22 de milioane de euro și ar urma să adauge încă 20 de locuri, săli de operație și aparatură modernă. Fără personal, această extindere riscă să nu poată fi folosită. Potrivit Jurnalulnational, standardul de îngrijire într-o astfel de secție cere o asistentă pentru un pacient sau, cel mult, pentru doi.
În realitate, o asistentă are în grijă 3, 4 sau 5 copii, iar în unele ture de noapte rămân doar trei asistente pentru toți cei 27 de nou născuți internați. Cătălin Cîrstoveanu a explicat că plecările au venit după suprasolicitarea continuă a personalului, nu ca urmare a unei simple schimbări de loc de muncă. „Asistentele își dau demisia pentru că sunt foarte, foarte implicate în muncă și nu mai fac față sarcinilor pe care le au în fiecare zi. De ce să stea aici și să nu meargă în altă parte? Ele au fost foarte atașate și impresionate, de-a lungul timpului, de ceea ce am făcut și facem împreună în acest loc. Însă unele mi-au spus clar, plângând: «Nu mai rezistăm». Și au plecat. Iar plecarea lor nu înseamnă și ocuparea acelor posturi. Plecarea lor a însemnat un loc gol pentru o perioadă de câțiva ani. Asta înseamnă. Trebuie să fim toți solidari ca să se întâmple ceva bun în această țară.”
Blocajul nu se rezolvă rapid nici în cazul unor angajări. Șeful secției arată că formarea unei asistente debutante durează trei ani pentru a nu face greșeli grave, șase ani pentru un nivel mediu și 9-10 ani pentru a putea fi lăsată singură lângă un pacient în stare gravă. În prezent, secția funcționează prin munca voluntară a medicilor specialiști, primari și rezidenți. Într-una dintre formulele de avarie descrise de medic, patru doctori au lucrat o noapte întreagă fără să doarmă deloc.
Pragul critic indicat de secție este luna august. Asistenta șefă a avertizat că graficul de lucru nu va mai putea fi făcut dacă cineva intră în concediu medical. În evaluarea conducerii medicale, asta ar însemna închiderea treptată a secției. „Mi-a spus asistenta-șefă, aproape plângând, că, dacă în luna august cineva pleacă în concediu medical, dacă se întâmplă ceva, s-a terminat. Nu avem grafice. Într-o secție cu 27 de copii, să ai trei asistente într-o noapte este dezastruos. Vorbim despre copii care vin din sala de operație cu instabilitate hemodinamică gravă, cu insuficiență respiratorie gravă, care au câte 10-15 pompe conectate.”
Avertismentul merge și mai departe. Medicul spune că, dacă situația rămâne neschimbată încă un an, închiderea treptată a secțiilor devine un risc concret. „Nu au cum să facă ture suplimentare. Nu se mai acoperă graficul cu totul. Iar asta înseamnă închiderea secției. Pas cu pas, așa. Dacă mai stăm un an în situația aceasta, secțiile se închid.”
