Pentru multe cupluri, decizia de a continua un tratament de fertilitate pornește de la o întrebare foarte concretă: își permit sau nu acest pas. Un studiu global prezentat la a 42-a Reuniune Anuală a Societății Europene de Reproducere Umană și Embriologie arată cât de mult contează răspunsul. Dacă s-ar reduce la jumătate costurile plătite direct de pacienți pentru tratamentele de fertilitate, numărul nașterilor obținute prin reproducere asistată ar putea crește de 2,67 ori.
Diferențele dintre țări sunt foarte mari. În Brazilia, India și Asia de Sud-Est, proporția nașterilor prin ART este de 0,2%-0,4%. La polul opus, în Coreea de Sud ajunge la 11,8%, în Spania la 11,7%, iar în Japonia la 9,3%. În aceste state, costul brut este sub 100% și cel net sub 50% din venitul median al gospodăriei. În schimb, acolo unde costul rămâne aproape de două sau trei ori venitul median anual al gospodăriei, accesul se reduce puternic.
Cercetătorii au analizat date din 22 de țări și regiuni, care acoperă peste 95% din activitatea globală ART, în perioada 2021-2023. Ei au folosit indicatorul „cost-per-copil”, adică suma necesară pentru a obține o naștere vie prin ART, exprimată ca procent din venitul median al gospodăriei după impozitare. Astfel, atenția nu mai este pusă doar pe costul unui singur ciclu, ci pe cât trebuie să suporte o familie pentru șansa reală de a avea un copil. Potrivit Lyla, costul brut „cost-per-copil” a variat de peste 12 ori la nivel internațional, de la 66% din venitul median al gospodăriei în Israel la 833% în Africa fără Egipt, Tunisia și Africa de Sud. Costul net, adică partea plătită efectiv de pacient, a mers de la 13% în Israel la 825% în Africa.
Modelele studiului au explicat între 77% și 84% din variația utilizării ART. „Deși se înțelege deja că prețul influențează deciziile pacienților, a fost frapant să vedem cât de mult din variația accesului între țări și regiuni ar putea fi explicată printr-o singură metrică de accesibilitate. Modelele noastre au explicat între 77% și 84% din variația utilizării ART.” Declarația îi aparține Dr. Stephanie Kuku, autor principal al studiului, de la Conceivable Life Sciences.
Studiul mai arată că legătura dintre cost și utilizare nu este liniară. „Am constatat, de asemenea, că relația a urmat un model de lege a puterii, mai degrabă decât unul simplu liniar. În termeni practici, aceasta înseamnă că reducerea costurilor ar putea produce creșteri disproporționat de mari în utilizare, cele mai mari câștiguri fiind observate în țările și regiunile unde barierele de accesibilitate sunt cele mai mari.” Țările cu cele mai bune rezultate au avut cost brut sub 100% și cost net sub 50% din venitul median al gospodăriei. Când costul trece de două sau trei venituri anuale mediane, utilizarea ART scade la 0,2%-0,4%.
„Analiza noastră este fundamental centrată pe pacient: întreabă cât câștigă o gospodărie tipică și cât ar trebui să cheltuiască pentru a avea un copil prin ART. Pragul de 50% nu este o construcție teoretică; este o observație fundamentată a ceea ce au realizat națiunile cu cele mai bune performanțe.” Tot Dr. Stephanie Kuku a explicat și ce tip de sprijin pare să funcționeze: „Poate cel mai simplu răspuns este că mandatele de asigurare și programele de finanțare publică trebuie să acopere multiple cicluri complete de tratament , nu doar unul singur. Întreaga noastră analiză este construită în jurul ‘cost-per-copil’, nu ‘cost-per-ciclu’, pentru că asta contează pentru pacienți. Datele sunt fără echivoc că țările care finanțează multiple cicluri realizează o utilizare mai mare.”
Studiul menționează și un exemplu concret de măsură fiscală: în Coreea de Sud există un credit de impozit pe venit de 30% pentru tratamentul de fertilitate. La rândul său, Profesor Dr. Anis Feki, președinte al ESHRE, a rezumat concluzia astfel: „Acest studiu aduce cifre în spatele a ceea ce mulți pacienți experimentează: accesibilitatea nu este o problemă secundară, ci un determinant major al accesului la îngrijirea fertilității. Deși soluțiile trebuie adaptate fiecărui sistem de sănătate, datele oferă un mesaj clar și plin de speranță: politicile care reduc costul real pentru pacienți pot îmbunătăți semnificativ accesul la ART.”
