Două microproteine au intrat în prim-plan în explicațiile despre dieta mediteraneeană: humanina și SHMOOSE. Cercetătorii le leagă de protecția împotriva bolilor cardiovasculare și neurodegenerative, inclusiv Alzheimer. În același timp, participanții cu aderența cea mai mare la dieta mediteraneeană au avut indicatori mai mici de stres oxidativ.
Asocierile observate au fost clare la nivelul unor alegeri alimentare bine cunoscute. Consumul mai mare de ulei de măsline, pește și leguminoase a fost asociat cu niveluri crescute de humanină. Uleiul de măsline, împreună cu un aport mai redus de carbohidrați rafinați, a fost legat de niveluri mai mari de SHMOOSE.
Dieta mediteraneeană este studiată de decenii și a fost asociată constant cu riscuri mai mici de diabet de tip 2, declin cognitiv și moarte prematură. Elementul nou este mecanismul biologic propus acum: rolul unor microproteine din mitocondrii, organitele cunoscute pentru producerea energiei, dar analizate tot mai des și pentru semnalele chimice pe care le eliberează. Roberto Vicinanza, profesor asociat de instruire în gerontologie la USC Leonard Davis School, a explicat: „Aceste microproteine pot acționa ca mesageri moleculari care traduc ceea ce mâncăm în modul în care celulele noastre funcționează și îmbătrânesc. Este o nouă cale biologică care ajută la explicarea motivului pentru care dieta mediteraneeană este atât de puternică.”
Mai exact, nivelurile mai ridicate de humanină au fost asociate cu o activitate mai redusă a Nox2, o enzimă implicată în producerea excesivă de specii reactive de oxigen nocive. Asta înseamnă că participanții mai apropiați de dieta mediteraneeană au prezentat semne mai mici de uzură celulară. În cazul SHMOOSE, miza este importantă pentru creier. Varianta sa normală pare să protejeze neuronii de daunele provocate de amiloid, iar o variantă genetică a acestei microproteine a fost asociată cu un risc mai mare de boală Alzheimer. Potrivit Lyla, această legătură susține ideea că dieta poate fi privită și ca un posibil instrument de protecție la nivel molecular.
Pinchas Cohen, decanul USC Leonard Davis School și profesor distins al USC, a subliniat atât explicația biologică, cât și posibilitatea de măsurare a respectării dietei: „Aceste descoperiri sugerează că componente specifice ale dietei mediteraneene ar putea influența direct biologia mitocondrială. Humanina și SHMOOSE ar putea servi ca biomarkeri pentru respectarea dietei mediteraneene și au semnificație clinică.”
Studiul are însă o limită importantă. A fost mic și observațional. A identificat asocieri, dar nu a putut demonstra că dieta a cauzat direct schimbările observate. Activitatea fizică, genetica sau medicamentele ar fi putut influența rezultatele. Din acest motiv, nu există încă un răspuns privind timpul în care apar primele modificări măsurabile, cantitățile zilnice optime la nivel celular sau efectul unui episod ocazional de zahăr rafinat asupra rezervelor de SHMOOSE.
Direcția practică rămasă din studiu este simplă: mai mult ulei de măsline, mai mult pește și mai multe leguminoase, pentru că acestea au fost asociate cu niveluri mai mari de humanină. În plus, reducerea carbohidraților rafinați menține apropierea de tiparul legat de SHMOOSE. Studiul nu oferă cantități și nici termene, dar arată că o aderență mai puternică la modelul alimentar a fost legată de indicatori mai mici de stres oxidativ. Vicinanza a rezumat astfel legătura dintre alimentație și biologia celulară: „Conectăm tradiții dietetice vechi de secole cu biologia moleculară de ultimă oră. Aceasta susține ideea că modelele de alimentație sănătoasă, cu alimente ultra-procesate puține sau deloc, reflectă modul în care oamenii au mâncat pe perioade lungi și pot crea condiții la care mitocondriile, organite celulare antice, sunt probabil adaptate.”
Ziua Internațională a Dietei Mediteraneene va fi marcată în fiecare an pe 16 noiembrie.
