Un studiu realizat de University of Pennsylvania Health System arată că utilizatorii de medicamente GLP-1 dezvoltă alopecie mai frecvent decât pacienții tratați cu alte terapii pentru diabet. Riscul absolut rămâne scăzut, dar diferențele față de alte tratamente au fost semnificative.
Față de pacienții care luau inhibitori SGLT-2, utilizatorii de GLP-1 au înregistrat 6,91 cazuri de alopecie la 1.000 de persoane-an, comparativ cu 5,04. Diferența înseamnă un risc mai mare cu 37%. În raport cu cei tratați cu inhibitori DPP-4, diferența a fost și mai mare: 6,53 față de 3,89 cazuri la 1.000 de persoane-an, ceea ce corespunde unui risc crescut cu 68%.
Cercetarea a folosit date medicale colectate între ianuarie 2019 și septembrie 2024 și a analizat peste 12.000 de utilizatori de GLP-1. Asocierea observată a fost limitată la alopecia non-cicatricială, adică forma în care foliculii de păr rămân intacți și permit regenerarea. În această categorie, riscul a fost cu 53% mai mare față de inhibitorii SGLT-2 și cu 72% mai mare față de inhibitorii DPP-4.
Rezultatele indică un semnal orientat spre o cădere a părului care nu distruge foliculul, nu spre o formă cicatricială. Studiul nu precizează severitatea, extinderea sau durata acestei pierderi de păr. Nu arată nici cât de mult cade părul, cât durează fenomenul sau cum se manifestă concret la fiecare pacient.
Potrivit Lyla, cercetătorii au avansat și o posibilă explicație pentru această asociere. Pierderea rapidă în greutate, deja cunoscută ca posibilă cauză a căderii părului, ar putea contribui la deficiențe de fier sau zinc, care influențează ciclul de creștere a firului de păr. Autorii studiului descriu aceste rezultate ca pe un semnal de siguranță care trebuie urmărit mai atent în practică.
„Descoperirile noastre extind semnalele de siguranță anecdotice anterioare și oferă dovezi mai sistematice pentru a informa conștientizarea clinică a acestui potențial efect advers.”
Ozempic și Mounjaro sunt deja cunoscute pentru eficiența în slăbire, dar și pentru efecte adverse precum greața și constipația. Noile date adaugă și o componentă estetică, care poate conta în decizia de a începe tratamentul sau în monitorizarea schimbărilor din primele luni.
Studiul a fost realizat pe pacienți cu diabet de tip 2 și nu menționează dacă părul crește la loc după oprirea tratamentului. De asemenea, nu au fost evaluate metode de prevenție, inclusiv suplimentele cu fier sau zinc. Pentru cei care iau în calcul un astfel de tratament, căderea părului intră printre efectele care trebuie urmărite, alături de numărul de kilograme și reacțiile digestive.
